Adrian Rus | blog personal

Suntem împliniți când banii ne căptușesc buzunarele, când ni se plătesc facturile și când acasă avem cele mai bune condiții. Afisăm mândria și rânjetul pe un obraz roșu, îngrijit excesiv și în aceeași societate exista încă părinți care nu au ghete de iarnă pentru copii.

Avem un corp îngrijit, îngrășat, un corp care nu cunoaște nici măcar notiunea de postul Craciunului ! Ne trezim în fiecare dimineață într-un așternut cald și nu ne închipuim ca în  alte colțuri ale lumii sunt copii care dorm pe un pat de lemn, plin de praf.

Uităm repede că in Africa copii nevinovați mor de foame pentru că parinții nu au un sac de porumb în baracă. La televizor nu mai vedem imagini cu situația dezastruasă a copiilor africani pentru ca sunt imagini care lezează. Am discutat cu o persoană care a vizitat Africa și vă pot confirma că este o experiență care te ajută să te raportezi diferit.

E adevărat că dacă într-o săptămână nu-ți ajung banii și de pizza zici că o duci greu!? Este!

Adu-ți însă aminte că nu ești pe un pat de fier cu pieptul plin de cancer și că atâta timp cât poti alerga și poți face planuri de viitor nu ai nici o problema. Nu tu ai o problemă.

Nu noi avem probleme. Si am mai spus-o!

Ne-am oprit, ne-am obișnuit și continuăm să rămânem așa, cu micile sau marile noastre ambiții și mărețele noastre planuri. Sunt curios dacă doar eu împărtășesc ideea asta.

Prea puțin cunoaștem, prea puțin experimentăm, prea puțin credem, prea puțin studiem, prea puțin călătorim, prea puțin avem și prea puțin încercăm să facem pentru noi și pentru cei din jur.

Unii au păși pe Lună, alții trăiesc în Cosmos, unii au făcut o meserie din visul unei planete, tot atât de multi sunt cei care și-au dedicat viața științei și foarte mulți mor neîmpliniți pentru faptul că n-au dăruit mai mult umanității.

Noi ne oprim și respirăm ușurați când planurile noastre marunte se conturează, fară să ne dăm seama cât de puțin am facut și cât de puțin ne-am propus. Avem slujbe care altora li s-ar părea o pierdere de timp, o cramponare, o neîmplinire! Dar noi continuăm așa, fară să vedem că experiențele noastre de viață sunt prea puține, neînsemnate.

Uneori mă gândesc că Pământul nu e atât de mare, iar noi ne oprim aici. Ne limităm la jobul nostru, la  familia noastră, la ceea ce am acumulat până acum. Suntem făcuți să studiem, sa călatorim, să experimentăm iar Pământul si Universul ne poate oferi șansa de a ne satisface curiozitatea. Da, îmi doresc să văd Africa, Savana, Polul Sud sau China; să traiesc doar cu apă și fructe, să fiu în pericol și să-mi gasesc scăparea. Să trăiesc în piept frica războiului și să am ocazia de a cer de la Dumnezeu scăparea. Îmi doresc să trăiesc frica și spaima de moarte ca să înteleg ce este viața.

Am citit de curând o carte care te poate și ne poate schimba percepția asupra vieții. Când îți oprești lupa asupra vieții unui om care are atâtea lucruri de spus, atâtea experiențe care noua ni se par science fiction, incepi să întelegi cât de putin ai facut pană la vârsta asta, cât de puțin poți povesti nepoților și cât de neînsemnate sunt relatările tale în comparație cu ale altora.

Este vorba de “Două milioane de kilometri în căutarea adevarului” de Klaus Kenneth. O carte pe care o recomand și pe care o pot împrumuta.

Două milioane de kilometri nu e atât de mult.

Evident toți pășim pe o lamă de cuțit. Cei care vor reusi să nu se taie până la os vor supraviețui:

1. Multe companii care pană acum existau artificial (fară bază stabilă, fară venit constant și fară clienți fideli) dispar.

2. Business-ul creat doar din dorința de a face bani a fost îngropat primul.

3. Mangerii buni sunt puși la grea încercare. Cei incapabili vor zbura (și nu sunt puțini). Însă cei care vor izbuti să mențină business-ul se vor putea numi manageri educați și experimentați, iar la final (probabil prin 2012 în Romania) vor putea nota acest lucru in CV.

4. Job-urile actuale sunt prețioase, angajatul relizează că pentru a supraviețui are nevoie de un job în această perioadă. Trebuie facă performanță altfel pierde.

5. Revenim cu picioarele pe pământ. Realizăm că am stat (și probabil încă stăm) pe o economie de vată.

Machiavelli spunea: “Invata si din greselile altora, nu vei avea timp sa le faci tu pe toate.” Sunt cateva lucruri pe care le-am descoperit in ultima perioada si care m-au ajutat sa gestionez mai bine, mai usor si mai rapid lucrurile. E vorba in special de organizare si de utilizarea resurselor intr-un mod corect. a… si eficient!

E bine sa inveti din greseli, e modul cel mai bun de-a invata, dupa parerea mea. Ne vom putea da seama daca am procedat/actionat corect, doar cand stim care sunt repercursiunile in cazul in care am fi procedat/actionat intr-un alt mod.

Un set de greseli (benefice le-as numi eu) pot reprezenta foarte mult atunci cand vorbim de formarea profesionala si experienta unui individ.

Sa luam exemplul unui proiect, de orice natura ar fi el. In cadrul fiecarui proiect cel mai esential element este managementul. Un management gresit, o planificare eronata sau o gandire imatura implicata in proiect poate dauna mult.

Veti spune ca nu e nevoie de management de proiect atunci cand exista experienta sau cand proiectul nu este suficient de mare.

Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa. Oricat de mic ar fi proiectul, trebuie stabilit un management minimal. Chiar si o planificare mentala poate fi suficienta. Un mangement bun si o planificare corecta poate reduce mult termenul de executie al unui proiect.

Primul pas in managementul unui proiect este il reprezinta definirea proiectului, etapa in care participantii la proiect definesc proiectul, stabilesc termenele de livrare si bugetul alocat. Tot in aceasta etapa se stabileste cine si ce va efectua in cadrul proiectului. Spre exemplu: X si Y vor efectua backend-ul aplicatie iar Y va realiza conceptul grafic.

Un al doilea si foarte important pas este cel de elaborare a proiectului, in care participantii la proiect discuta pentru ca managerul sa se asigure ca fiecare dintre ei a inteles perfect ce are de facut. Este foarte util ca sarcinile sa fie trasate cu ajutorul unui soft de management. Spre exemplu noi folosim de ceva vreme xPlanner. In lipsa unui astfel de soft este la fel de utila o foaie de hartie in care participantii sa-si noteze activitatile, punctele sensibile in proiect sau chiar o diagrama. In cazul unui proiect mic in care toata lumea stie de la inceput ce are de facut si lucrurile merg bine, se poate trece peste acest pas dar in proiectele mari care necesita mii de ore de munca un astfel de pas este esential.

Al treilea pas il reprezinta managementul planului de proiect, etapa care va ajuta sa fiti in permanenta informati despre situatia proiectului, cat s-a realizat, cat a mai ramas, daca evolutia proiectului este corecta si daca termenele si bugetul pot fi respectate de catre echipa. Daca lucrurile nu stau tocmai bine acum este momentul sa modificati planul proiectului insa toate acestea vor trebui raportate clientului si sponsorului.

Managementul problemelor este o etapa prin care trece fiecare proiect putin mai complex. Orice proiect intampina anumite probleme, iar acestea trebuie rezolvate acuma. In aceasta etapa se identifica si se analizeaza problemele aparute in proiect. De multe ori problemele duc la modificarea definitiei proiectului, prin urmare tot in aceasta etapa trebuie sa informati participantii la proiect despre modificarile realizate.

Pasul numarul 5, si dupa parerea mea cel mai important, este managementul continutului, pe care de multe ori nu-l aplicam sau il aplicam gresit. Nu de putine ori am intalnit clienti care doreau cu totul altceva dupa semnarea unui contract in care livrabilele au fost stabilite concret si pe intelesul tuturor participantilor la proiect.

Intr-o astfel de situatie cred ca cea mai buna solutie este sa faceti o noua estimare, ca si cum ati incepe un nou proiect. Un alt sfat pe care vi-l dau acum este sa refuzati clientul pentru ca veti investi resurse pentru un client care nu va fi niciodata multumit. Faptul ca acesta modifica semnificativ continutul imediat dupa ce echipa a inceput dezvoltarea proiectului pe mine cel putin ma face sa cred ca va fi un client problema pe care multe companii nu si-l doresc.

In cazul in care continutul se modifica intr-o proportie rezonabila este nevoie de aplicarea managementului de continut care presupune reanalizarea proiectului si impactul pe care aceste modificari de continut il au asupra lui. Dupa ce ati determinat acest lucru e nevoie de o discutie in cadrul careia sa-i expuneti clientului/sponsorului un mic studiu despre acest impact asupra proiectului pe care-l dezvolta. El va stabili daca va face modificarea sau nu.

De cele mai multe ori suntem tentati sa refuzam o astfel de modificare de continut. Puneti-va in locul clientului si ganditi-va ca el nu este un specialist precum voi si e de inteles faptul ca poate dori anumite schimbari de continut. E normal! Dar, un management de continut eficient (daca tot a fost vorba de eficienta zilele astea) il va putea convinge pe clientul vostru sa se razgandeasca sau chiar sa doreasca in continuare acea modificare de continut, care de cele mai multe ori modifica termenele si bugetul, lucru care ar trebui sa-i bucure pe dezvoltatori.

Managementul comunicarii este un pas la fel de important. Comunicarea dintre managerul de proiect si client este esentiala. Se intampla de multe ori sa alegem gresit canalul de comunicare si sa fim acuzati de client ca nu comunicam cand defapt noi trimitem permanent un email de situatie asupra procesului de dezvoltare. Clientul doreste defapt altceva, el vrea discutii, chiar daca i se ofera o situatie relativa despre proiectul sau in cadrul acelei discutii.
Clientul vrea atentie si comunicare directa. Pentru aceasta, fa-ti timp, intalneste-te cu el! Pentru el conteaza mai mult o ceasca de ciocolata calda decat un email trimis si pierdut printre alte sute de e-mailuri.

Managementul documentelor este pasul 8 si va ajuta sa va organizati pe parcursul procesului de dezvoltare. Cred ca stiti metoda “cu hartia” in care fiecarui participant i se noteaza sau isi noteaza problemele pe care trebuie sa le trateze, bugurile pe care trebui sa le rezolve sau taskurile pe care le mai are. Nu spun ca nu e o metoda buna, insa exista altele mai eficiente. Dupa cum spuneam mai sus, folosim xPlanner si economisim hartie si timp

Pasul noua e reprezentat de managementul calitatii. Mi-e greu sa cred ca exista proces de dezvoltare fara probleme si defecte. Acest pas se adreseaza exact acestei probleme: identificarea erorilor si defectelor cat mai devreme pe parcursul proiectului. Cred ca stiti bine situatia in care zicem in felul urmator:

“Las problemele mai grele la final ca sa am timp sa le tratez in mod serios!” Despre asta a scris si Filip in postul intitulat “Incepe cu ce nu-ti place”. Daca vei trata problemele la timpul lor vei vedea ca vei scapa de probleme suplimentare mai tarziu. Stiu, uneori e greu, mai ales din perspectiva unui designer trezit fara inspiratie.:P

Si ultimul pas este managementul indicatorilor. Acest ultim pas este neglijat de multe ori desi ne ajuta la imbunatatirea viitoare a produsului livrat. Este bine sa colectam indicatori ca sa stim exact unde putem imbunatati, care ar fi problemele in cazul unui upgrade sau cat timp am avea nevoie ca sa facem anumite modificari. Parerea mea este ca acest pas este foarte greu de realizat si necesita foarte mult timp.

Asadar: am parcurs metoda “TenStep Project Management Process” pe care am studiat-o un ultima vreme foarte mult. Mi-a cazut in mana o carte pe care am inceput-o chiar in libraria Diverta si pe care am cumparat-o cu mare incredere. Cartea se numeste “Lectii de management de proiect” si este scrisa de Tom si Jeff Mochal.

Aceasta metoda vine in sprijinul celor care dezvolta permanent dar mai ales in sprijinul celor care doresc sa se perfectioneze. Metoda impune un set clar de reguli si disciplina in procesul de dezvoltare.

Studiind problema cred ca puteti singuri sa va dati seama ce inseamna totusi un client bun. Eu sincer as indica studiul acestei metode si clientilor care de multe ori solicita prea multe modificari de continut si e imposibil sa aplici la nesfarsit acelasi management de continut.

Daca considerati util acest post astept comentariile voastre. Va doresc un Management de succes!

Dintr-o greşeală, anul acesta, adică in 2009, am facut o vizită de 7 zile litoralului românesc.
Am plecat cu avionul din Cluj, la 11:00 eram paşit deja pe străzi constănţene:
-Care este tariful pentru o cursă Constanţa – Eforie Nord? (intreb taximetristul, asezând bagajele in portbagaj)
-40 RON.

Plecăm, ajungem la destinaţie:
-Tinere, te-am adus mai mult. Te costă mai mult. 50.
-Bon nu oferiti?
-….

Premisele pentru o vacantă excelentă existau, deja. Prima strada din Eforie Nord era una plină de praf şi gropi.
Trecem peste lucruri marunte. Cazare: 50 RON / camera de 7 mp şi acelasi tarif pentru una de 20 mp. Trecem şi peste acest aspect.

Dornic de reîntâlnirea cu marea, am cautat-o, am găsit-o. Parea frumoasă, era colorata viu! Asta de la depărtare.
De aproape însa, malurile erau pestriţe. Frumuseţi de peturi, şerveţele, hârtii igienice, absorbante şi mirosuri specifice tronau în bătaia vântului cald de august.

Oameni fara educatie, nesimţiţi şi proşti făceau cinste nisipului, gri. Gri frumos, care ascundea ceva. Vizibil: ţigări, coji de banane, porumb, sâmburi de fructe.

Deseori am renunţat la plimbări pentru că era imposibil să nu observi “frumuseţile naturii”! Eşti nevoit să întorci capul, să ridici piciorul şi să-ţi ţii respiraţia. Mormanele de mizerie şi gunoaiele te obligă.

Litoralul era plin de moldoveni. E foarte interesant să urmareşti comportamentul oamenilor. Au obiceiuri fantastice! Vorbesc urat, se înjură, beau bere şi-şi lasă paharele în nisip, în apă chiar. A doua zi vin şi asează cearşaful de plajă peste paharele “uitate” intenţionat, “indispusi” că nimeni nu a curaţat plaja.

Tineri de la care te astepţi să fie discreţi, cu bun simţ şi educaţi fac cinste acestei categorii, descrise mai sus. (Nu atac pe nimeni, nu vreau să jignesc însa trei zile i-am observat involuntar şi nu pot să mă pronunţ altfel.)

Terasele?! Mizeria, nesimţirea angajaţilor şi gunoaiele de lângă mese se regăsesc şi se pot observa usor. Parcă totul a fost gândit asa.

Agasaţi zilnic de expresia: “De ce nu platiţi acum toata cazarea?” am plecat spre casă, cu o concluzie ferma: vacanţele nu se fac în Romania şi din fericire ştiu ce înseamnă o vacanţă peste graniţă.

Revenit în Cluj, taximetristul ne-a asezat bagajele în masină!

Ţara asta nu se va schimba niciodata, însă mă consolează faptul că în Ardeal lucrurile sunt diferite.

Există și aspecte pozitive! Le gasiți aici. (galerie foto)

Intotdeauna am admirat oamenii care reusesc sa se stapaneasca, sa-si estompeze pornirile, sa fie diplomati, insa nu e nici pe departe lucrul cel mai usor de realizat. Suntem expusi pericolului de-a actiona instinctiv si de multe ori consecintele nu sunt cele asteptate.

A te lupta cu tine insuti e lupta cea mai grea, iar a te invinge pe tine insuti este biruinta cea mai frumoasa.

E important sa stii sa taci, sa poti sa taci cand eul tau urla, sa razi si sa fii elegant cand interiorul tau ar vrea sa loveasca si sa urasca. E important sa treci cu vederea lucruri care nu-ti convin, dar la fel de important este sa discuti si sa clarifici acele lucruri.

Ati simtit vreodata satisfactia de-a putea tacea?

Eu unul am simtit-o si dupa cum spune Biblia, este metoda prin care arunci “Carbuni aprinsi pe capul celuilalt”.

Este modul cel mai usor prin care poti demonstra ca esti stapan pe tine, ca poti sa fii deasupra celuilalt prin simplu fapt ca esti calm si te autocontrolezi, ca nu actionezi instinctiv si lupta cu tine insuti o castigi oricand.

In ultimele saptamani m-am uitat atent la oameni, la modul lor de a se exprima, la modul lor de a socializa, de a vorbi, de a se plimba sau de a se delecta.

E dezolant sa vezi oameni care nu stiu lega cateva cuvinte, incercand sa-si mascheze aceasta incapacitate prin limbaj vulgar, ca da, il stie toata lumea.

E dezolant sa vezi oameni care nu se ajuta. Mai dezolant este sa vezi oameni socati atunci cand primesc un mic ajutor. Cat de mic. Sunt pur si simplu uimiti.

Spre exemplu: Prietenei mele i-a pus o vanzatoare doua costume de 200Euro in plasa, din greseala evident. Cred ca a simtit ca invie (dupa cateva ore de plans) cand fata s-a intors inapoi cu produsele.

E dezolant sa vezi oameni necivilizati. Spre exemplu: eram la semafor si in fata mea un tip deschide usa si arunca sub masina o doza de bere. Era chiar in dreapta mea, am lasat geamul in jos, m-am apropiat cu masina de el si i-am spus sa puna mana urgent pe gunoi si sa-l ia in masina. A ramas “pif”, s-a dat jos din masina si l-a luat.

Am ramas uimit, ma asteptam sa fiu injurat!