London
Installing the latest version… şi-mi dau seamana că n-am mai fost de mult timp aici.
Azi am timp, săptămâna asta am timp. Nu suntem la birou. Mi-am pus o cafea şi vroiam să scriu ceva.
Scriu în primul rând ca să-mi readuc aminte, scriu ca să nu uit.
Plecăm
Era ora 5:00 am şi suntem deja în aeroport, la Cluj. Demult nu mai plecasem de-acasă la orele astea.
Aeroport aglomerat, suntem percheziţionaţi la sânge, râmânem fără câteva obiecte ieftine şi ocupăm locurile în avion. Aveam bilete cumpărate din vară, la zborul low cost. Probleme cu una din uşile avionului, nu se închide, se repară, decolăm. Aterizăm cu întârziere pe aeroportul din Luton – London, un aeroport mare, mulţime de oameni. Am păşit pe pământ engezesc, luăm biletul Greenline de autobuz spre oraş.
Lucrurile arată altfel. Autostrada era înconjurată de întinderi verzi, totul pare bine aranjat şi îngrijit. Am plecat dintr-un aeroport, gri, pe întuneric, aici este soare şi mult mai cald. Avem wireless în autobuz, securizat de câteva întrebări generice.
Victoria Station. Ne rătăcim, e cazul să aruncăm o privire la metrou (train, cu cuvintele lor). Încurcăm lumea grăbită, vrem să ajungem la West Cromwell Hotel în Earls Court.
Părăsim underground-ul şi căutăm direcţia spre hotel. Întreb o vânzătoare, grăbim pasul, hotelul este la 5 minute de mers. Ajungem, facem formalităţile, băiatul de la recepţie este simpatic. West Cromwell Hotel este mai mult o casă cu spaţii înguste şi primitoare. Lăsăm bagajele, ne odihnim puţin şi pornim spre oraş. E întuneric deja, dăm ceasurile cu două ore înapoi.
Luăm la picior
Intrăm în unul din primele localuri întâlnite, pare mexican. Nimeni nu ia comanda, aici lucrurile funcţionează diferit. Lansăm comanda, un gagiu blond mă întreabă grăbit dacă vreau picant, la fel de grăbit îi răspund că da. Paharele le umplem tot singuri, cu Cola. Acel Da însemna că vom mănca cel mai picant sandwich din meniu. La o masă alăturată două adolescente prostuţe îţi povestesc despre prietenii lor.
Vine mâncarea. Eu mănânc tot. Panicat şi rămas fără aer, părăsim urgent localul şi intrăm în primul Starbucks pe care-l întâlnim. Aici avem lucrurile sub control. Luăm un tall cu lapte şi plecăm.
Ajungem la Natural History Museum unde programul din ziua de vineri este până la ora 18:00, iar intrarea gratuită. Avem aproximativ 50 de minute să vedem muzeul. Cele mai vechi fosile, diamante de peste 2000 de karate, pietre de pe Marte, etc. sunt aici. Am găsit idei fantastice şi reproduceri în toate formele ale unor fenomene naturale din toate colţurile lumii. Restaurantul interior pare deja închis, nu aveam oricum planuri, suntem aproape ultimii care părăsesc muzeul.

Mergem 10 minute şi intrăm la Victoria and Albert Museum – The world’s greatest museum of art and design, unde programul de vineri este până la ora 22:00. Artă renascentistă, arhitectură medievală, postmodernism, colecţii, costume, teatru, design – toate şi multe altele le-am găsit aici. Studenţii pasionaţi pot lua un scaun, o carte de specialitate şi pot citi, studia, admira exponatele oriunde şi oricând în muzeu. Nimeni nu îţi interzice fotografia iar accesul este gratuit. Vă gândiţi probabil din ce se susţine muzeul? Simplu: ieşirea din muzeul se face strategic prin shop de unde nu poţi pleca fără să cumperi ceva de £5 sau £10.
În Hyde Park era mare sărbătoare. Lume multă, activitate intensă, distracţie pe măsură. În ritmul ăsta cred că vom uza serios nişte perechi de pantofi. Avem deja dureri de picioare. E clar că nu suntem pregătiţi. Ne întreptăm spre Earls Court, pe jos.
Sorin
Ajungem la hotel unde ne întâmpină un alt băiat. Schimbăm câteva vorbe. Sorin, e român, plecat din Constanţa şi stabilit la Londra de mai bine de un an şi jumătate, timp în care a lucrat doar în hoteluri. În România are familie, avea o mică afacere şi lucra cu lanţuri de magazine. În 2008 a fost vânat de finanţe, a închis totul şi a venit aici, unde şi-a cumpărat o maşină, o motocicletă şi stă în chirie. Nu se va mai întoarce niciodată, şi-a adus şi sora în Londra. Am stat la poveşti cu el mai bine de 3 ore. Mi-a oferit o hartă pe care a marcat cu un pix zonele care merită vizitate şi mi-a sugerat să iau autobuzul 74 cu care am şi circulat mult în următoarele două zile. London in your pocket l-am cumpărat cu £9 a doua zi, tot la sugestia lui Sorin şi a fost una dintre cele mai bune lucruri care ni s-au putut întâmpla.
Ne trezim într-o lume diferită
Ne-am trezit dimineaţa devreme, am luat un english breakfast la hotel şi despre care nu ştiam că e inclus în preţul de cazare.
Apoi ne-am încumentat în oraş. E sâmbătă dimineaţa pe străzile londoneze şi ne-am izbit de forfotă. Toate limbile posibile le poţi auzi aici. Foarte mulţi asiatici, mulţi dintre ei dotaţi cu cele mai performante Nikon şi Canon.
Ajungem înainte de ora 11:00 la Buckingham Palace şi Buckingham Fountain, vedem schimbarea gărzilor, facem poze, admirăm caii şi mergem spre St. James’s Park unde luăm masa la Inn The Park, bem cel mai bun Cola (Curiosity Cola) şi ne jucăm cu veveriţele prietenoase, dispuse să-ţi fure oricând alunele din mână. La masă suntem însoţiţi de o familie de români din Bucureşti, veniţi peste weekend în Londra.
Vedem London Eye, Parliament Building, superba Westminster Abbey şi luăm faleza Thames River la picior şi cred că aici ne-am pierdut. Am luat un autobuz şi ne-am întors pe Oxford Street.
Ne întoarcem la hotel unde mai schimbăm o vorbă cu Sorin. 74 bus made our day.
Heathrow Airport
Duminică 4:00. Heathrow Airport Express ne duce din Earls Court în terminalul 3 la Heathrow Airport.
Ea pleacă spre Australia cu escală în Singapore, eu rămân. Ne revedem aici peste exact o lună şi jumătate.
Pe scurt, din cât a mai rămas …
Revin în oraş, pe Oxford Street. O stradă imensă cu magazine de lux la fiecare pas.
Aici găseşti uşor Apple Store pe Regent Street, Ferrari Store, BMW Lane Park şi Mini Lane Park lângă Hyde Park, etc.
Oraşul e imens şi divers. Pe străzi fetiţele asiatice se pozează alături de plase imense cu haine scumpe, băieţii de culoare caută cei mai ieftini pantofi sport, în autobuz stai alături de un musulman suspect, iar pe sub nas îţi cam trec cele mai scumpe maşini din lume.
Ajuns din nou la hotel, mă odihnesc jumătate de oră, Ioana, o prietenă care ne-a însoţit din România, mă sună să ieşim din nou în oraş, pe acelaşi traseu, pe care deja eu îl cunosc foarte bine. Ioana ne prezintă doi români timizi, căsătoriţi şi stabilitţi la Londra. Lucrează în restaurant, stau în chirie şi nu se vor mai întoarce acasă. Stăm de vorbă în autobuz, în 74. Mă simt confortabil cu traseul şi mă simt tot mai mult parte din cotidianul londonez. Ei coboară, mai facem o mică plimbare şi ne reîntoarcem în Earls Court.
Luni dimineaţa. Pe aeroportul Luton – London ne întorcem tot cu GreenLine, la 04:00 am, de la Victoria Station unde ajungem după ce schimbăm mai multe autobuze. One way ticket to Luton: £16 îmi solicită domnul şofer – un domn de culoare prea bine dispus pentru acea oră. Mă pierd din nou când arunc mâna în buzunar şi dau peste zecile de monede… mă descurc în cele din urmă.
La Cluj e deja Luni, 5 decembrie, ora 12:30 iar soarele lipseşte, norii, gri-ul şi frigul îi stau împotrivă. Mâine voi avea surprize…
Ne vedem în ianuarie la Londra care e mult prea mare de văzut şi simţit într-o săptămână.


